Manșetele au devenit o parte importantă de afișare a cămășii și abia după 1530 au existat treptat cu scopul de a feri de frig. În acel moment, mâneca era fie îndoită cu susul în jos (prototipul stivei duble franceze), fie a fost atașată o altă bucată de pânză și apoi conectată la încheietura mâinii cu o sfoară (această frânghie s-a dezvoltat ulterior într-o butonă de manșetă apropiată), astfel încât partea din față a manșetei să se desfășoare ca o floare și apoi să se potrivească cu diferitele culori ale materialelor, ceea ce a fost destul de frumos.
La moda vremii, era imoral să ascunzi manșete atât de frumoase, astfel încât manșetele să fie aranjate pentru a expune haina pentru câțiva centimetri, astfel încât manșetele frumoase să poată fi expuse pe deplin. Când costumul și cămașa s-au unit, a fost păstrată și regula de purtare a cămășii și a devenit o regulă importantă pentru purtarea unui costum pe termen lung. Deoarece manșetele sunt expuse pentru a scoate în evidență manșetele frumoase, este necesar să scoți în evidență cămășile cu nasturi obișnuiți ai cămășilor moderne? Da, numai dacă sunt folosite butoni, este necesar să expuneți costumul pe manșete și să arătați tuturor o varietate de butoni frumoase.
